vineri, 25 aprilie 2014

De ce citesc? sau 10 motive convingătoare...

Buna dragilor,stiu ca nu am mai postat dar nu imi mai permiteam,nu aveam timp dar va promit ca voi mai posta!!!!

Deşi e vineri azi, mă bucur că termin o nouă săptămână. Parcă ieri am dormit mult prea mult. Noroc că Librăria online Libris mi-a lansat o provocare pe care nu o pot refuza: trebuie să răspund la întrebarea #De ce citesc?# cu nici mai mult, nici mai puţin  de zece motive. Aşa că aseară, cum nu mai aveam somn, le-am copt şi sper că sunt destul de "eu".
ceva să mă scoată din starea de moleşeală de primăvară.

Citesc pentru că...

  • ...sunt curioasă şi dacă aş putea aş vrea să ştiu cât mai multe. Sunt precum un burete care-şi dorească să absoarbă orice, chiar dacă voi uita ulterior (pentru că dăăh, suntem limitaţi şi uităm). Prin cărţi am descoperit multe locuri şi secrete ce ţin de oameni şi omenire.
  • ...sunt sociabilă şi îmi place să cunosc cât mai multă lume. Da! Prin cărţi cunoşti personajele, cunoşti o parte din autor. Citind (cel puţin aşa se întâmplă la mine) trăiesc ceea ce trăiesc personajele şi încerc să mă pun în postura autorului.
  • ...am nevoie de oameni buni, iar cum realitatea nu îţi oferă numai rozomovisme, am decis că personajele, oricât de negative ar fi, sunt oameni buni de la care pot învăţa ceva (poate nu are logică ceea ce spun, dar chiar aşa e!)
  • ...nu vreau să fiu o dependentă de PC. Să fim serioşi, în ziua de azi majoritatea tinerilor îşi omoară timpul online (şi cică tehnologia ne ajută să economisim timp...). Refuz să devin o maşină umană şi o dependentă de lumea virtuală.
  • ...vreau să îmi depăşesc limitele. De felul meu sunt o libertină  persoană care iubeşte libertatea (o adoră!) şi nu vreau să cred că am limite. Sunt conştientă că am (şi iar mă contrazic pe mine), dar cu fiecare carte citită, mă autodepăşesc şi gândesc mult mai deschis.
  • ...am auzit că cititul este un exerciţiu de autodisciplină, pentru că te concentrezi asupra cărţii pentru o anumită bucată de timp, reducându-ţi gândurile la tăcere şi lăsându-te prădat de lumea pe care un oarecare autor a creat-o. E important să te poţi concentra pe un singur lucru, pentru că doar aşa îl poţi face 100% bine şi corect
  • ...ador să călătoresc! Şi cum buzunarul şi chiar timpul nu-mi dau posibilitatea să merg unde şi când mă taie pe mine capul, am ajuns la concluzia că pot călători oriunde vreau, să cunosc pe cine vreau citind. Iar partea şi mai bună este că pot chiar călători în timp!
  • ...vreau să pot vorbi despre orice subiect în cunoştiinţă de cauză, vreau să nu fiu o toantă şi să îmi exersez creierul. Vreau să fiu mai deşteatpă, de aceea citesc.
  • ...e cool să citeşti. Mulţi oameni, multe progenituri şi copii altintaţi mă consideră o tocilară că umblu cu cărţi după mine, însă oameni care au altceva în cap în afaă de "faimă", bani, haine de firmă & co. mă înţeleg, mi se alătură şi astfel creem un front opus cu cei care sunt "cu adevărat şmecheri"
  •  ...deşi pare cel mai stupid motiv, eu îl consider cel mai bun: citesc pentru că pur şi simplu îmi place să o fac! Iar lucrurile care ne pasionează, ne fac sufletul să vibreze, emanând energie pozitivă şi lumină, pe care mulţi nu o înţeleg

Nu ştiu cât de bune sunt motivele mele, nu ştiu nici dacă sunt realiste, dar uite aşa reuşesc să fiu eu. Recunosc că nu prea citesc cărţi online, le prefer pe cele fizice, pe care să le răsfoiesc, să le simt mirosul de carte nouă, pe care pot sublinia citetele preferate şi pe care pot scrie data achiziţiei. Da, sunt o tradiţionalistă conservatoare, dar aşa îmi place!




Mă ajutaţi lasând un comentariu mai jos,

miercuri, 26 martie 2014

╰☆╮Speaking a Dead Langu


 ╰☆╮Parcă aș vorbi o limbă moartă. Nu mai înțeleg pe nimeni și nimic. Aud doar vorbe goale...fără nici un sens. Nu mai știu cine-s prieteni și cine-s dușmani, căci azi mi se spune că se detestă unul pe altul și mâine îi văd mergând fericiți la braț.
 Privesc cu mirare, și nu înțeleg acele persoane care abia așteaptă să iasă un nou HIT, să și-l pună ringtone la telefon și să-l fredoneze pe stradă, la școală sau oriunde alt undeva.
 Sunt confuză. Mă întreb de ce nu pot înțelege anumite lucruri pe care le văd zi de zi, la fiecare a doua persoană întîlnită!?!.. Da! Sunt confuză.. sau poate prea îngrozită de modul în care evoluiază cei din jur.
Ehh... Mi se pare mie sau cuvintele ”modestie” și ”simplitate” sunt pe cale de dispartiție?..
_______________________

Înlătură pesimismul din tine!


 În fiecare zi observ cum numărul de persoane pesimiste crește... și crește foarte vizibil.
 Oriunde m-aș afla, neapărat  aud vorbe de genul: ”Nu o să-mi iasă”; ”Voi greși”; ”Mi-e frică să încerc”; ”Nu mai pot repara nimic”; ”Mai bine nu făceam nimic” sau ”Poate că era mai bine dacă ...”.
O atitudine total greșită (din punctul meu de vedere). Fiecare problemă își are propriile soluții. Uneori, aceste soluții sunt mai greu de găsit, dar fără nici o îndoială EXISTĂ.
  Pentru a nu face parte din categoria ”pesimiștilor” ar fi bine să cunoști cîteva reguli esențale precum:
  • E bine să-ți expui opinia! Chiar dacă consideri că nu este foarte importantă, trebuie să înveți să ți-o prezinți celor din jur.
  • Învață să spui ”DA” provocărilor.  Află mai multe din articolul Just Say YES.
  • Încearcă să vezi partea frumoasă a lucrurilor. Orice evenimet are atît partea bună, cît și rea. Deci fiecare vede ce vrea.
  • Nu da importanță celor care te critică și te invidiază.
Și revin cu aceeași recomandare pe care am făcuto și în alt articol: Citește cartea John C. Maxwell ”Eșecurile pot conduce la succes.”

         GÎNDEȘTE POZITIV!

Atât de aiurea...

În viață ni se întâmplă adesea lucruri care ne irită.
Iată 20 dintre ele....

1.- E atât de aiurea atunci când îți propui un scop și după mult efort depus, realizezi că nu ai făcut decât să cobori.
2.- E atât de aiurea atunci când ești sigură că răspunsul tău este corect și afli că te-ai înșelat.
3.- E atât de aiurea atunci când spui o glumă și nimeni nu rîde.
4.- E atât de aiurea atunci când te privești în oglindă și realizezi că ți-a mai apărut un coș pe față care nu poate fi ascuns foarte ușor.
5.- E atât de aiurea atunci când aștepți pe cineva și după lungi ore de așteptare, îți spune că nu mai poate veni.
6.- E atât de aiurea atunci când ești nevoit să asculți minciuna cuiva atunci cînd știi adevărul.
7.- E atât de aiurea atunci când un dușman te-ar ajuta cu mai mare plăcere decât un prieten.
8.- E atât de aiurea atunci când stingi lumina și realizezi că ai vrea să mai citești.
9.- E atât de aiurea atunci când îi zîmbești cuiva, la care ea sau el îți întoarce spatele.
10.- E atât de aiurea atunci când scoți telefonul din buzunar sau poșetă, vreai să te uiți la oră, îl pui înapoi și realizezi că nu ai reținut ora.
11.- E atât de aiurea atunci când aștepți susținere din partea celor dragi și realizezi că ei susțin rivalul tău.
12.- E atât de aiurea atunci când afli că nu ești cel mai bun prieten al prietenului tău cel mai bun.
13.- E atât de aiurea atunci când ești învinuit de ceea ce nu ai făcut.
14.- E atât de aiurea atunci când dintr-o mulțime de nuanțe de ruj rămase, anume cel pe care-l vreai tu, s-a cumpărat.
15.- E atât de aiurea atunci când din cercul tău de prieteni, tu ești unica care nu are dispoziție.
16.- E atât de aiurea atunci când ești ultima care află ceva foarte important.
17.- E atât de aiurea atunci când ești nevoită să zîmbești atunci când vreai să plângi.
18.- E atât de aiurea atunci când abia te acomodezi sub o plapumă caldă în pat vizionând un film perfect și în momentul cel mai intrigant ești solicitată la telefon.
19.- E atât de aiurea atunci când realizezi că ai greșit și totuși e prea târziu pentru a îndrepta ceva.
20.- E atât de aiurea atunci când ești nevoită să cauți un nor pe cerul senin, apă în deșert și cusururi în perfecțiune.

Cum, cînd și de ce?











Curiozitatea este cea care ne face viața plină de interes. Mereu suntem supuși în fața unor întrebări chinuitoare al căror răspuns rămîne un mister.
 Un zbucium umbrit pune stăpînire pe ființa noastră cînd medităm asupra veșnicilor întrebări: „Cum a apărut primul suflet omenesc? Cum și cînd s-a format pămîntul? Care-i rolul omenirii pe pămînt? Ale cui jucării suntem? Mai există un alt univers...și dacă da... prin ce se separă de al nostru? Există extratereștri? Cum arată ei oare? Unde am fost în urmă cu 20 dacă acum am 14 ani? Ce se va întîmpla după moarte? Cînd va fi sfîrșitul lumii? Cum va arăta sfîrșitul lumii? Cine de ce și cum ne-a creat atît de perfect încît ochii noștri văd, pielea simte, urechile aud, nasul miroase.....respirăm, gîndim și supravețuim într-o lume în care luptăm contra propriei noastre ființe? ”..... Întrebări ale căror răspunsuri ne dorim să le cunoaștem... și totuși dac-am ști, pentru ce am mai exista? Va mai exista oare curiozitatea sau am muri de plictiseală?
- Cum? 
- Simplu! 
- Cînd? 
- Odată! 
- De ce?
- Pentrucă astfel trebuia să fie...

luni, 17 martie 2014

Copii pot deduce caracterul adulților din poze

Copii pot deduce caracterul adulților din poze


shot0016
Începând cu vârsta de 3 anișori, copii pot deduce caracterul adulților din poze sau pur și simplu privindu-le expresia feței. Aceasta este concluzia unui studiu efectuat recent în Rusia. Cercetarea a cuprins un eșantion de 99 de adulți și 141 de copii cu vârste cuprinse între 3 și 10 anișori. În cadrul experimentului, copii participanți la studiu au avut misiunea de a numi câteva trăsături morale ale unor adulți apăruți în poze pe monitorul computatorului. De asemenea, micuții au trebuit să se pronunțe în baza intuiției cu privire la competența, încrederea și trăsăturile de lider ale subiecților.
În rezultat, s-a stabilit că copii de 3-4 anișori s-au descurcat mult mai bine cu misiunea primită comparativ cu copii de 7 ani.